Evenimentul va avea loc joi, 16
ianuarie 2014, ora 09.00, la Biblioteca Ştiinţifică
a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi.
Alcătuită din 25 de bannere, expoziţia cuprinde
o selecţie semnificativă din opera poetică a generaţiei din care fac parte poeţi
de pe ambele maluri ale Prutului, printre care Nicolae Labiş, Nichita Stănescu,
Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Cezar Baltag,
Adrian Păunescu, Gabriela Melinescu, Leonid Dimov, Ioanid Romanescu, Grigore
Vieru, Dumitru Matcovschi, Victor Teleucă, Liviu Damian, Gheorghe Vodă, Anatol
Codru, Pavel Boţu şi terminând cu Gheorghe Pituţ, Ileana Mălăncioiu, Petre
Stoica, Petru Cărare, Constanţa Buzea, Grigore Hagiu, Ion Vatamanu ş.a.
Generaţia '60 îşi trage rădăcinile
în epoca brutală, dramatică, neguroasă, dogmatică, dominată de proletcultism a perioadei
debutului lui Nicolae Labiş, considerat drept ”primul lider autentic al
literaturii postbelice”, a cărui moarte dramatică va marca destinul literaturii
române în următoarele decenii. A doua etapă are ca reper debutul editorial
relativ târziu al lui Nichita Stănescu (la vârsta de 28 de ani) cu volumul
Sensul iubirii, urmat de debutul lui Marin Sorescu din 1964, cu volumul Singur
printre poeţi, cu care începe o altă etapă a luptei cu inerția, cea legată de revoluționarea limbajului poetic.
Un fenomen similar a avut loc şi
pe malul stâng al Prutului, odată cu intrarea în arena literară a generației lui Grigore Vieru. Şi aici
canoanele au fost sparte, fiind pregătit terenul pentru evenimentele ce urmau
să se desfăşoare la sfârşitul anilor optzeci, trecerea la alfabetul latin și decretarea limbii române ca limbă
oficială. „Vieru şi generaţia sa reprezintă pentru ‐ această provincie românească năpăstuită mereu de
istorie – spune acad Eugen Simion - ceea ce a fost la începutul secolului
generaţia lui Goga, pentru Transilvania. Similitudinea de destin are şi o
prelungire în plan poetic.
Sub presiunea circumstanţelor,
poezia se întoarce la un limbaj mai simplu şi îşi asumă în chip deliberat un
mesianism naţional pe care, în condiţii normale, lirismul pur îl evită. Acest
poet născut de miresmele şi durerile pământului său, aşezat ‐ după o vorbă cunoscută ‐ în calea răutăţilor, nu se
ruşinează să‐şi poarte
tragedia şi iubirea pe faţă.” Biografiile lor consună la unison cu aspiraţiile
naţiunii pe care au reprezentat‐o.
Calităţile şi slăbiciunile lor s-au suprapus peste cele ale poporului din care
această generație face
parte. De aici pleacă şi receptarea cu totul extraordinară a operei şi
personalităţii mai multor reprezentanți ai acestei generații, cum ar
fi Labiş. Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Marin Sorescu ş.a. Mesajul lor
poetic a fost receptat de inconştientul colectiv şi conservat acolo pentru mult
timp naţiunea i‐a primit „în
sânul eternităţii ei” cu braţele deschise.
Inserţiile lirice ale poeților aparţinând generaţiei ’60 sunt
dublate de ilustrațiile grafice
ce poartă semnătura unuia din cei mai mari artişti plastici contemporani,
regretatul grafician Marcel Chirnoagă, despre care criticul de artă Pavel Şuşară
afirma următoarele: "Era un grafician venit din matematică. Nu a avut o
diploma în arte plastice, nu a fost un profesionist în sensul academic al
cuvântului. Dar a avut o energie lăuntrică extraordinară şi un imaginar
extraordinar. El a adus în grafica româneasca un anumit tip de imaginar sălbatic,
o feerie a grotescului, care este mai puţin accesibila unui artist cu studii
sistematice. A avut curajul să sfideze normele, mai mult sau mai puţin valide,
ale graficii care merge mai mult pe limbaj decât pe naraţie retorică.”
